Plantarile de toamna

Fiindca toamna a venit, ne-am apucat de treaba si de cateva saptamani, tot plantam copaci, plante ornamentale si aromatice, cat si fructe de padure si alte minunatii. Cand te lupti cu un teren abandonat, de care nu s-a ingrijit nimeni in ultimii ani, este un efort enorm, dupa cum probabil va inchipuiti. Pamantul este tare ca piatra, chiar daca au mai fost ploi, iarba este invaziva si oricat te-ai chinui sa o pastrezi sub control, tot ai de furca cu ea cel putin 3-5 ani, deci este un efort sustinut si continuu.

Asa cum ati vazut si in postarile de dinainte, precum aceasta in care va povesteam ca a fost o munca fara sfarsit cu vegetatia, lupta e chiar intensa si nu ne plangem, chiar daca de multe ori picam morti de oboseala si de frustare ca nu putem face mai mult.

Revenind la subiect, ne-am apucat serios de treaba si am ales cu grija un numar generos de copaci maturi, unii in varsta de peste 10 ani, plus copacei mai tineri cat si multe alte plante frumoase. Am vrut ca dintr-o zona complet libera, sa realizam un parc, cu alei si straturi de vegetatie, dar in mare parte, presarata cu copaci falnici, iar acesta era terenul in discutie.

Iarba proaspat taiata la casa parohiala

Raoul a fost cel care s-a ocupat de partea cea mai grea, proiectarea spatiului cat si de saparea adanca a gropilor, intr-un pamant tare ca piatra. A fost o munca greoaie, tinand cont ca au fost peste 150 de copaci si plante. Eu (Ligia) m-am ocupat de plantele mai mici si cativa copaci, de udat si de pozitionat plante, insa el a dus greul. De obicei plantarile se fac in transe, insa noi am vrut sa ii dam bataie, pentru a prinde totusi vreme buna. A fost putin cam mult ca si efort, insa ne-am gandit sa aiba timp copacii sa se prinda si sa apuce sezonul de toamna ploios, atat de necesar pentru prinderea plantelor, chiar inainte de caderea frigului. Asa arata lucrurile acum.

Ce am plantat pana acum?

  • Mesteceni ( intre 5-10 ani vechime)
  • Stejari (intre 2-10 ani vechime)
  • Platani de-a lungul drumului spre casa (10 ani vechime)
  • Paulownia (3 ani vechime)
  • Copaci fructiferi: pruni, meri, peri, pruni, aluni, gutui, visini, ciresi, piersici, duzi, nuci, plus multe fructe de padure precum muri, coacaz alb, negru, rosu, zmeuri, aronia etc.
  • Tei (10 ani vechime)
  • Brazi (5-8 ani vechime
  • Pini (2-4 ani vechime)
  • Arbori trompeta (5 ani vechime)
  • Salcii (10 ani vechime)
  • Ciresi ornamentali
  • Scumpie alba si rosie
  • Hibiscus
  • Liliac obisnuit si lilic de vara alb, mov deschis si inchis
  • Plante aromatice precum salvie care este de mai multe soiuri, la fel si menta, pana in prezent avem 5 specii de menta pe care le adoram si le folosim cu succes in limonade, siropuri si alte bunatati. Pe langa acestea mai avem si lavanda ruseasca, lavanda obisnuita, roinita, rozmarin
  • Mitisori, plus multe alte plante ornamentale, precum hosta, trandafiri, hortensii, clopotei, crini de vara, crizanteme, anemone etc.

Mai jos puteti vedea cateva poze inainte de plantare si dupa.

Asadar, munca nu e finalizata, fiindca am pus la „pepiniera” vreo 20 de puieti, care si aceia au deja 3 ani vechime si urmeaza sa mai aducem cateva zeci de brazi, stejari, mesteceni, salcami, cat si pomi fructiferi.

Pentru acest proiect, am ales si cumparat din propriul buzunar, doar copaci rezistenti pentru aceasta zona, cat si plante perene nepretentioase, care nu necesita scoaterea din pamant iarna, iar in urmatorii ani rezista cu bine, infloresc si se inmultesc foarte usor, acestea fiind si o sursa pentru zonele goale de pamant ce urmeaza sa fie populate.

Pentru ca o gradina gen parc sa fie matura, este nevoie de cativa ani buni, uneori si de cate 5-7 ani pentru a se armoniza bine plantele, timp in care gradinarul priceput, trebuie sa aiba grija ca iarba sa nu acopere plantele, sa umple golurile cu plante alese in functie de soiul lor (fiindca unele nu se suporta unele pe altele), daca le place soarele sau umbra, in functie de inaltime si de stadiile de inflorire. Asta va fi slujba mea pentru cativa ani buni si de abia astept.

O sa ne intrebati poate daca am avut un designer sau un gradinar care sa ne invete toate lucrurile acestea. Ei bine, Raoul a avut ca exemplu pe bunicul lui, de la care a invatat multe lucruri despre gradinarit si cum sa gaseasca solutii in orice problema ce tine de reparatii complicate.

Eu am crescut la casa (in orasul Tulcea), iar bunicii mei s-au ocupat de florarie din anii ’80 incolo. Timp de ani buni la rand, am avut acasa sere imense plus tone de flori in diversele sezoane ale anului. Bunicul meu, invalid de razboi, fara ambele maini de la incheieturi, a lucrat toata viata lui cu un entuziasm si bucurie pe care n-am vazut-o niciodata la un om cu ambele maini intacte. Bunica i-a fost un ajutor de nadejde, chiar daca el se chinuia si reusea singur sa se descurce.

Am invatat multe de la ei, asa din mers, nefiind la acel moment prea pasionata de gradinarit asa cum sunt acum. Le sunt recunoscatoare fiindca au facut parte din viata mea si ca pe langa toate, am luat de la ei curajul de a ma incumeta sa fiu parte din proiecte indraznete, precum este acesta in care suntem acum 🙂

Bunicii mei

Ma opresc aici, chiar daca v-as mai povesti. Urati-ne spor la treaba si o sa va aratam pe viitor progresul gradinii noastre parc!

%d blogeri au apreciat: