Acoperisul intrarii in turnul cu ceas

Va invitam sa vizionati un video in care discutam despre continuarea lucrului la intrarea in turnul cu ceas de la biserica fortificata din Pelisor. Intrarea cazuse in anii recenti, dupa ce acoperisul ei se deteriorase si structura de lemn fusese atacata de o ciuperca. Dupa ce am preluat in grija asociatiei noastre biserica si fortificatiile ei, ne-am dorit sa refacem aceasta intrare, care ne va permite sa aratam vizitatorilor interiorul turnului, dar care va fi si foarte utila pentru noi, pentru accesul continuu la toate etajele turnului si mentinerea lui intr-o stare buna.

In aceasta vara, prin parteneriatul nostru cu Stiftung Kirchenburgen, am organizat o tabara de dulgherie practica, unde o echipa de voluntari si doi instructori si mesteri dulgheri (Sebastian Bethge si Christian Rummel) au reconstruit structura de lemn a intrarii. Proiectul a fost sponsorizat de catre Prince of Wales Foundation si Ordinul Arhitectilor din Romania.

Munca la structura de lemn nu a putut fi incheiata in timpul taberei, si a ramas ca noi sa punem invelitoarea de tigla, sa introducem restul cepurilor de lemn care incheaga legaturile dintre membrii verticali si orizontali ai structurii, si sa legam structura de turnul cu ceas printr-o combinatie de platbanda groasa, tije metalice si piulite patrate (confectionate la strungarie) care se potrivesc mult mai bine la o structura veche decat piulitele hexagonale, moderne.

Am putut lucra in timpul acestei luni (decembrie) la partea noastra, si am documentat procesul prin filmarea unor scurte secvente, care le-am pus impreuna in acest video. Am terminat lucrul ieri seara in jurul orei 5 pm, inainte de ajunul Craciunului. Deoarece echipa care urma sa lucreze la legaturile dintre structura de lemn si turnul cu ceas nu a mai fost disponibila, acea parte a lucrarii va ramane pana dupa sarbatori.

Craciun Fericit!

Plantarile de toamna

Fiindca toamna a venit, ne-am apucat de treaba si de cateva saptamani, tot plantam copaci, plante ornamentale si aromatice, cat si fructe de padure si alte minunatii. Cand te lupti cu un teren abandonat, de care nu s-a ingrijit nimeni in ultimii ani, este un efort enorm, dupa cum probabil va inchipuiti. Pamantul este tare ca piatra, chiar daca au mai fost ploi, iarba este invaziva si oricat te-ai chinui sa o pastrezi sub control, tot ai de furca cu ea cel putin 3-5 ani, deci este un efort sustinut si continuu.

Asa cum ati vazut si in postarile de dinainte, precum aceasta in care va povesteam ca a fost o munca fara sfarsit cu vegetatia, lupta e chiar intensa si nu ne plangem, chiar daca de multe ori picam morti de oboseala si de frustare ca nu putem face mai mult.

Revenind la subiect, ne-am apucat serios de treaba si am ales cu grija un numar generos de copaci maturi, unii in varsta de peste 10 ani, plus copacei mai tineri cat si multe alte plante frumoase. Am vrut ca dintr-o zona complet libera, sa realizam un parc, cu alei si straturi de vegetatie, dar in mare parte, presarata cu copaci falnici, iar acesta era terenul in discutie.

Iarba proaspat taiata la casa parohiala

Raoul a fost cel care s-a ocupat de partea cea mai grea, proiectarea spatiului cat si de saparea adanca a gropilor, intr-un pamant tare ca piatra. A fost o munca greoaie, tinand cont ca au fost peste 150 de copaci si plante. Eu (Ligia) m-am ocupat de plantele mai mici si cativa copaci, de udat si de pozitionat plante, insa el a dus greul. De obicei plantarile se fac in transe, insa noi am vrut sa ii dam bataie, pentru a prinde totusi vreme buna. A fost putin cam mult ca si efort, insa ne-am gandit sa aiba timp copacii sa se prinda si sa apuce sezonul de toamna ploios, atat de necesar pentru prinderea plantelor, chiar inainte de caderea frigului. Asa arata lucrurile acum.

Ce am plantat pana acum?

  • Mesteceni ( intre 5-10 ani vechime)
  • Stejari (intre 2-10 ani vechime)
  • Platani de-a lungul drumului spre casa (10 ani vechime)
  • Paulownia (3 ani vechime)
  • Copaci fructiferi: pruni, meri, peri, pruni, aluni, gutui, visini, ciresi, piersici, duzi, nuci, plus multe fructe de padure precum muri, coacaz alb, negru, rosu, zmeuri, aronia etc.
  • Tei (10 ani vechime)
  • Brazi (5-8 ani vechime
  • Pini (2-4 ani vechime)
  • Arbori trompeta (5 ani vechime)
  • Salcii (10 ani vechime)
  • Ciresi ornamentali
  • Scumpie alba si rosie
  • Hibiscus
  • Liliac obisnuit si lilic de vara alb, mov deschis si inchis
  • Plante aromatice precum salvie care este de mai multe soiuri, la fel si menta, pana in prezent avem 5 specii de menta pe care le adoram si le folosim cu succes in limonade, siropuri si alte bunatati. Pe langa acestea mai avem si lavanda ruseasca, lavanda obisnuita, roinita, rozmarin
  • Mitisori, plus multe alte plante ornamentale, precum hosta, trandafiri, hortensii, clopotei, crini de vara, crizanteme, anemone etc.

Mai jos puteti vedea cateva poze inainte de plantare si dupa.

Asadar, munca nu e finalizata, fiindca am pus la „pepiniera” vreo 20 de puieti, care si aceia au deja 3 ani vechime si urmeaza sa mai aducem cateva zeci de brazi, stejari, mesteceni, salcami, cat si pomi fructiferi.

Pentru acest proiect, am ales si cumparat din propriul buzunar, doar copaci rezistenti pentru aceasta zona, cat si plante perene nepretentioase, care nu necesita scoaterea din pamant iarna, iar in urmatorii ani rezista cu bine, infloresc si se inmultesc foarte usor, acestea fiind si o sursa pentru zonele goale de pamant ce urmeaza sa fie populate.

Pentru ca o gradina gen parc sa fie matura, este nevoie de cativa ani buni, uneori si de cate 5-7 ani pentru a se armoniza bine plantele, timp in care gradinarul priceput, trebuie sa aiba grija ca iarba sa nu acopere plantele, sa umple golurile cu plante alese in functie de soiul lor (fiindca unele nu se suporta unele pe altele), daca le place soarele sau umbra, in functie de inaltime si de stadiile de inflorire. Asta va fi slujba mea pentru cativa ani buni si de abia astept.

O sa ne intrebati poate daca am avut un designer sau un gradinar care sa ne invete toate lucrurile acestea. Ei bine, Raoul a avut ca exemplu pe bunicul lui, de la care a invatat multe lucruri despre gradinarit si cum sa gaseasca solutii in orice problema ce tine de reparatii complicate.

Eu am crescut la casa (in orasul Tulcea), iar bunicii mei s-au ocupat de florarie din anii ’80 incolo. Timp de ani buni la rand, am avut acasa sere imense plus tone de flori in diversele sezoane ale anului. Bunicul meu, invalid de razboi, fara ambele maini de la incheieturi, a lucrat toata viata lui cu un entuziasm si bucurie pe care n-am vazut-o niciodata la un om cu ambele maini intacte. Bunica i-a fost un ajutor de nadejde, chiar daca el se chinuia si reusea singur sa se descurce.

Am invatat multe de la ei, asa din mers, nefiind la acel moment prea pasionata de gradinarit asa cum sunt acum. Le sunt recunoscatoare fiindca au facut parte din viata mea si ca pe langa toate, am luat de la ei curajul de a ma incumeta sa fiu parte din proiecte indraznete, precum este acesta in care suntem acum 🙂

Bunicii mei

Ma opresc aici, chiar daca v-as mai povesti. Urati-ne spor la treaba si o sa va aratam pe viitor progresul gradinii noastre parc!

Lupta cu vegetatia si molozul

Chiar daca pare greu de crezut, in momentul in care preiei un loc care nu a fost intretinut si complet abandonat chiar si pentru cativa ani, este foarte greu sa pastrezi sub control vegetatia si in acelasi timp, sa strangi si sa sortezi moloz adunat de peste zeci de ani, straturi intregi de tigle, caramizi, sticla, piatra si diverse deseuri.

Vara aceasta am lucrat intens la cetatea fortificata si la casa parohiala din satul Pelisor (Magarei). Pentru noi este un progres mare, tinand cont ca a fost o lupta foarte grea de curatenie, care inca nu este finalizata. Mai sunt luni serioase de munca intensa si devine mai greu cand nu ai oameni care sa te ajute, chiar daca doresti sa-i platesti. Mai jos cateva poze care arata cum era inainte dar si dupa.

Intorcandu-ne la vegetatie, tinand cont ca au fost si anotimpuri ploioase, toata primavara si vara, a fost o lupta continua cu iarba si plantele invazive. Raoul apuca cu greu sa curete si sa taie singur iarba, ca imediat trebuia sa o ia de la capat. Lupta s-a dus atat de la fosta casa parohiala cat si in curtea cetatii, unde avem o specie de plante invazive numite Japanese knotweed, cat si multe radacini si plante agatatoare, ca si o vie salbatica, care au capturat toata curtea, fara sa mai amintesc de copacii de soc, de care cu greu te scapi cand deja au fost scapati de sub control. Mai jos puteti vedea mai multe poze din procesul de curatenie.

Am avut parte si de ajutor de la voluntarii care au petrecut timp cu noi in acest an, si la casa parohiala, si in incinta bisericii fortificate. Ne-am dorit foarte mult sa curatam toate pietrele si resturile de caramida si tigla din terenul de la casa parohiala, caruia i-am dat o alta forma in acest an, si pe care am avut denivelari serioase.

Sunt aproape 8.000 de mp de teren care trebuie mentinuti, si pentru majoritatea acestui an, nu am putut sa folosim o masina de taiat iarba, fiindca terenul era prea denivelat, cu prea multe pietre si resturi de caramida in el, plus sute de musuroaie de cartite. Dupa eforturi asidue, am ajuns la stadiul unde il putem taia cu masina de iarba, iar ceea ce lua 2-4 zile inainte, acum ia mai putin de o zi. Bineinteles ca trebuie mentinut saptamanal in anotimpurile calde, altfel totul iese de sub control si devine din nou nebunie, dar e un progres!

Am avut parte de ajutor si de la un grup de tineri voluntari din Medias, orasul natal al lui Raoul, si le multumim mult pentru ajutorul adus.

Evenimente si interiorul fostei case parohiale

Am fost intrebati cum arata inauntrul casei parohiale si daca intre timp, am avut turisti sau daca am avut si evenimente. Dupa cum stiti, primavara si o parte din vara, a fost o perioada in care am avut cateva ture de voluntari. Au fost si luni cand am fost singuri sau doar cu ajutorul nostru de nadejde Sică, si da, am apucat sa facem si cateva evenimente private. Acestea au fost dedicate doar pentru prieteni dragi cu care ne-am regasit la mai multe evenimente de acest gen, precum brunch-uri sau picnicuri pregatite pentru ei. Ne-am bucurat sa revedem prieteni de demult, oameni cu renume in intreaga lume si oameni demni de toata cinstea.

Iar legat de interior si procesul de restaurare, este destul de greoi, insa fiecare camera urmeaza sa fie restaurata in conformitate cu toate regulile ce tin de o constructie monument. Deja am primit avize necesare pentru procesul de restaurare, iar cu pasi mici si siguri, facem progres, insa acesta este subiectul unei postari viitoare.

Mai jos va aratam cateva poze din interiorul fostei case parohiale, doar o camera la acest moment. Primul gand al vostru sigur va fi (asa cum ne spun si vizitatorii): „Vai, ce mobila frumoasa ati gasit in casa!” Ei bine, tot ce vedeti in fosta casa parohiala, este mobilier foarte vechi, din colectia noastra personala, plus multe obiecte de decor si altele care infrumuseteaza locul. Casa a fost complet goala cand am preluat-o noi. In afara de o singura soba mica de fonta, ea a fost „golita” complet de tot mobilierul istoric. Noi oricum avem o colectie mare de mobilier vechi si ne-am gandit, chiar daca aceasta camera nu a fost inca renovata, sa o „imbracam” putin, pentru a arata oaspetilor nostri cum va arata viitoarea casa de oaspeti. Ne place mult stilul vechi imbinat cu cel sasesc, specific locului si asa vor fi si restul camerelor, poate mai frumoase ca aceasta.

Referitor la mancare, da, este mancare traditionala, gatita de mine, unele preparate apartinand si producatorilor locali pe care cautam sa-i promovam cu orice ocazie. Stati pe aproape, fiindca vor mai urma si alte poze, pe masura ce inaintam cu proiectul.

Poze de la evenimentul de lansare

Pe 8 septembrie am avut primul nostru eveniment oficial, si anume o masa cu preparate locale, gatite in exclusivitate de femeile harnice din sat, fiindca ne-am dorit ca pentru prietenii nostri dragi, sa readucem pe masa acele retete vechi si traditionale sasesti. Toata lumea a fost placut impresionata de gustul altfel si cei cu experienta, care au gustat si preparatele din alte sate sasesti ale Transilvaniei, au simtit diferentele.

Masa a fost urmata de un tur la fosta casa parohiala, care a fost ridicata intre anii 1864-1868, cat si la cetatea si biserica fortificata saseasca (saxona), asezamant datand din anul 1357.

Ne-am bucurat enorm fiindca am putut implica satenii in pregatirea acestui eveniment si, mai ales fiindca sunt persoane de calitate in satul Pelisor. Spun asta, fiindca mai toata lumea se plange ca de la sate au plecat oamenii buni si au ramas doar persoane cu care nu te poti intelege si pe care nu te poti baza. Sunt si astfel de persoane, insa noi preferam sa vedem partea buna si sa colaboram doar cu oameni de treaba care au sufletul bun.

Intorcandu-ne la pregatiri, cinci femei din sat au gatit timp de 3 zile pentru a hrani cele peste 60 de persoane venite la eveniment, plus multi copii fericiti ca au avut libertatea sa se joace in natura, intr-un spatiu atat de generos de peste 8.000 mp. Nu se vad toti in poze, fiindca veneau in valuri si nu toti au stat pana la final. Data mesei noastre nu a fost tocmai bine aleasa, tinand cont ca in urmatoarea zi de luni incepea scoala, iar toata lumea cu copii se grabea sa ajunga acasa pentru pregatirile finale.

Cum spuneam, timp de 3 zile s-au facut pregatiri pentru aceasta masa bogata. S-a incins unul dintre cele mai vechi cuptoare sasesti din sat, unde s-au gatit henkles, reteta traditionala saseasca, atat cu mere, prune, simplu sau cu gris, paine batuta de casa cu cartofi, cat si cozonaci cu nuca. Au fost trei feluri de ciorbe, ghiveci de legume, sarmale in foi de varza murata si foi de vita, zacusca, vinete, pateuri si alte bunatati, alaturi de limonade din plante aromatice si multe fructe de sezon, pe care am facut-o noi, tuica de prune si de coacaze, vin de casa, visinata si alte bunatati specifice locului. Multumim celor implicati si sa aiba parte de multa sanatate, ca sa ne mai bucuram si pe viitor de bucatele lor alese!

Poze de la tabăra de vară Hands-on Conservation II

Precum am anuntat cu ceva timp in urma, la cetatea fortificata din Magarei-Pelisor a avut loc o tabara de vara cu titlul „Hands-on Conservation II”, un atelier de dulgherie traditionala organizata de Fundatia Biserici Fortificate (Stiftung Kirchenburgen), care sunt partenerii nostrii in lucrarile de restaurare.

Intre 19-30 august, am gazduit o echipa minunata de voluntari din Romania, Germania si Spania, care sub indrumarea experta a mesterilor dulgheri Sebastian Bethge si Christian Rummel, au reconstruit scara turnului cu ceas al bisericii. Cetatea neavand ingrijitor timp de mai multi ani, sarpanta care acoperea platforma scarii s-a deteriorat, iar apoi stalpii de sustinere au fost atacati de o ciuperca de casa, cauzand prabusirea ei.

Dupa ce am preluat cetatea si casa parohiala, la inceputul acestui an, am fost bucurosi sa aflam ca ar exista posibilitatea organizarii unei tabere de vara in timpul careia sa reconstruim platforma, iar bucuria noastra a crescut la inceperea acestei tabere, cand am vazut acolo echipa incepand lucrul. A fost munca grea, punctata cu glume, mancare delicioasa si rezultate foarte bune.

Realizarea acestei etape de restaurare a bisericii a fost o mare bucurie pentru noi si multumim din suflet celor care s-au implicat in acest proiect. Oferim multumirile noastre cu aceasta ocazie si celor care au finantat proiectul: Ordinul Arhitectilor din Romania si Fundatia Printului de Wales. Orice ajutor conteaza enorm pentru pastrarea acestui patrimoniu unic in Europa!

Va invitam sa vizionati galeria de imagini de mai jos, care contine 182 de poze aranjate in ordine cronologica.