Am avut parte de vreme buna de iarna in ultimele zile, mai ales de cateva nopti de inghet care au lasat cristale de zapada pe toate frunzele si crengile plantelor. Ne-am gandit sa va aratam aceste frumuseti, ca sa va bucurati si voi de ele.
Va invitam sa vizionati un video in care discutam despre continuarea lucrului la intrarea in turnul cu ceas de la biserica fortificata din Pelisor. Intrarea cazuse in anii recenti, dupa ce acoperisul ei se deteriorase si structura de lemn fusese atacata de o ciuperca. Dupa ce am preluat in grija asociatiei noastre biserica si fortificatiile ei, ne-am dorit sa refacem aceasta intrare, care ne va permite sa aratam vizitatorilor interiorul turnului, dar care va fi si foarte utila pentru noi, pentru accesul continuu la toate etajele turnului si mentinerea lui intr-o stare buna.
In aceasta vara, prin parteneriatul nostru cu Stiftung Kirchenburgen, am organizat o tabara de dulgherie practica, unde o echipa de voluntari si doi instructori si mesteri dulgheri (Sebastian Bethge si Christian Rummel) au reconstruit structura de lemn a intrarii. Proiectul a fost sponsorizat de catre Prince of Wales Foundation si Ordinul Arhitectilor din Romania.
Munca la structura de lemn nu a putut fi incheiata in timpul taberei, si a ramas ca noi sa punem invelitoarea de tigla, sa introducem restul cepurilor de lemn care incheaga legaturile dintre membrii verticali si orizontali ai structurii, si sa legam structura de turnul cu ceas printr-o combinatie de platbanda groasa, tije metalice si piulite patrate (confectionate la strungarie) care se potrivesc mult mai bine la o structura veche decat piulitele hexagonale, moderne.
Am putut lucra in timpul acestei luni (decembrie) la partea noastra, si am documentat procesul prin filmarea unor scurte secvente, care le-am pus impreuna in acest video. Am terminat lucrul ieri seara in jurul orei 5 pm, inainte de ajunul Craciunului. Deoarece echipa care urma sa lucreze la legaturile dintre structura de lemn si turnul cu ceas nu a mai fost disponibila, acea parte a lucrarii va ramane pana dupa sarbatori.
Craciun Fericit!
Fiindca ne-am dorit mult sa avem gard in jurul domeniului fostei case parohiale si am depus eforturi in acest sens, lucrurile se intampla, insa cu pasi marunti, fiindca depindem mult de vreme si de ajutor.
Mama lui Raoul a venit si a ajutat la prima tura de gard si cum am mai prins vreme frumoasa, Raoul impreuna cu Gavin, unul dintre voluntarii care a fost la noi de curand, au reusit sa mai puna stalpi in plus.
Sa nu credeti ca a fost usor, fiindca pamantul a fost ori foarte moale de la atatea ploi, ori foarte tare. De multe ori era imposibil de inaintat din cauza topografiei si a vegetatiei, iar in ciuda la tot, terenul trebuia pregatit inainte, adica am fost nevoiti sa curatam vegetatia crescuta pe linia de proprietate trasata de topografi, pamantul a trebuit sa fie nivelat iar musuroaiele de cartita vechi de ani de zile sa fie rase.
Stalpii de 2,5 metri lungime, tratati pentru a rezista in timp si la bolile lemnului, au trebuit carati pe deal in sus, Raoul a folosit o unealta speciala de facut gauri in pamant, dupa care a trebuit sa ii bata cu barosul pe unii chiar de 30-40 de ori pentru a fi infipti bine. Norocul nostru a fost ca nu s-au distrus mai niciunul, fiindca exista posibilitatea ca in timp ce batea, sa se crape complet.
Chiar spre sfarsitul luni iunie am terminat de pus gardul, si acum urmeaza sa lucram la diversele porti de acces pe proprietate.
Am avut bucuria sa primim 3 voluntari straini, niste oameni extraordinari cu care am lucrat timp de o saptamana cot la cot. Am fost placut impresionati, cum toti trei, Leire din Spania, Melanie din Franta si Gavin din Irlanda, care n-au nicio legatura cu Romania, s-au implicat cu tot sufletul timp de o saptamana si si-au dat toata silinta sa faca totul asa cum trebuie pentru ca sa isi aduca contributia la proiectul nostru drag.
Timp de o saptamana, ne-am chinuit in prima faza sa taiem toate plantele invazive (japanese knotweed) prezente in curtea cetatii, care daca n-ar fi fost indepartate, s-ar fi inaltat pana sus si ar fi facut imposibila trecerea prin toata curtea. Ne-am straduit sa le rupem din radacina si totodata sa indepartam radacinile voluminoase, care din cate am inteles, au in jur de 6 m adancime si se extind in toate partile. Nu va faceti grji ca intre timp, de la atatea ploi, alte plante mici au iesit deja si trebuie sa o luam de la capat, dar cel putin in acest moment e curatenie si se poate umbla in jur.
Chiar daca nu se vede mai jos, am adunat de pe langa zidurile bisericii cioburi, caramizi si tigle cazute, adica cel putin 10 roabe pline. Am nivelat pamantul, fiindca erau tot felul de gauri. Poze de dinainte nu va pot pune, fiindca era plin de vegetatie si nu se vedea solul. Ideea este ca am lucrat 3 zile doar la asta.
Dupa ce am terminat, ne-am apucat in spate, fiindca erau multe lemne imprastiate in toate partile si aratau urat. Prima data a trebuit sa defrisam locul, fiindca era plin de copacei de soc fara flori (ground elder) si alte buruieni, inalte cat un om. Acestea au fost taiate de la radacina si la multe li s-au scos si radacinile. Lemnele le-am asezat la departare de zidul bisericii, ca sa nu atraga umezeala si chiar daca nu am gasit deocamdata locul ideal pentru ele, e bine fiindca sunt aranjate. Am mai curatat de pe carari caramizile si tiglele cazute in decursul anilor, si chiar daca n-am apucat sa le scoatem afara din cetate, unde urmeaza sa fie incarcate intr-un camion mai tarziu, acestea au fost adunate in gramezi care urmeaza sa fie „rezolvate”. Am mai curatat la intrarea din cetate, unde erau gramezi de caramizi si lemne si am descoperit cararea de caramida care era complet acoperita de un strat generos de pamant si vegetatie.
Pe langa munca grea, a fost si multa distractie si voie buna, si ne-am straduit sa ii facem sa se simta ca acasa. La final chiar au spus, ca deja se simt ca si cum ar fi parte din familie si isi doresc sa se intoarca anual, odata ca sa vada progresul dar totodata sa ne mai ajute. Suntem foarte recunoscatori fiindca am putut sa lucram alaturi de ei!
Chiar daca suntem mai inceti cu publicarea pozelor si detaliilor, asta nu inseamna ca nu se intampla lucruri frumoase. Lucrarile au continuat, incetinite cam mult de vremea schimbatoare si noroiul lipicios, care ne-a ingreunat si de multe ori intrerupt munca la exterior, care era cea mai presanta la acest moment.
S-a lucrat la infrastructura, care este cea mai importanta si dupa cum vedeti, nivelare si redirectionare drum, sapat santuri pentru tevile de scurgere si firele electrice de exterior, s-a lucrat in pivnita, la conectarea acestor tevi principale, la instalarea unui hidrofor si a unui filtru adecvat, la curatarea fantanii si la construirea partii de sus – intr-un cuvant, ce vedeti aici, este munca care a durat cam 3 luni de zile si acum este in stadiul de finalizare.
Chiar daca postarile nu sunt asa de dese cum ne-am dori, este pentru faptul ca mai tot timpul suntem implicati in acest proiect frumos, insa doar sa stiti, aproape zilnic se lucreaza la curatenie in special, cu mici exceptii si week-enduri.
Mai jos puteti vedea imagini din cetatea fortificata Pelisor (interior si exterior). Chiar si cand a nins, s-au taiat lemnele de la copacii cazuti din curtea cetatii si inca nu s-a terminat cu taiatul lor, fiindca erau busteni mari si foarte greu de taiat, in mare parte putreziti. De asemenea, s-au ars de acolo si gramezi de crengi uscate si gunoaie.
In ultima saptamana, de luni am inceput cu bucurie lucrul mai intens de curatare, insa marti deja era zapada pana la genunchi si nu s-a mai putut face mare lucru, ci s-a continuat cu aranjatul lemnelor, provenite de la copacii cazuti in decursul anilor pe cei aproape 10.000 mp de proprietate.
Intre timp, am continuat sa facem mici imbunatatiri si interventii de urgenta. Cateva geamuri vechi au fost predate unei firme locale de tamplarie care lucreaza si la alte cladiri de acest gen, si ni s-a promis ca se vor stradui sa le restaureze. Din pacate, gradul de degradare la unele ferestre este destul de avansat, procesul de curatare si restaurare este foarte anevoios si ni s-a spus ca e posibil sa fie nevoie de alte geamuri noi.
Pentru ca lipseau 4 geamuri exterioare si ploua inauntru, am comandat 4 geamuri identice cu cele existente si le-am instalat in ianuarie. Ne-a fost teama ca se va degrada in inauntru si mai mult in perioada iernii si primaverii, asta fiindca deja podina era putrezita in acele zone de la atata umezeala dar si peretii cu geamuri lipsa incepeau sa se degradeze mai mult. Geamurile noi le puteti vedea in imaginile de mai jos.
De asemenea, s-a incercat ridicarea si sustinerea scarii interioare, care alunecase in timp, insa la fel, urmeaza sa fie finalizata interventia curand, fiindca necesita timp. Scara cazuse cu o treapta intreaga in jos, adica primul pas de sus era dublu. Aceasta vom dori sa o restauram complet, fiindca este inca pe alocuri in stare buna si merita efortul. Scara de la etajul 1 inspre pod insa, este foarte putrezita si nu se poate folosi ca atare. Am confectionat o scara temporara care am pus-o peste ea pentru moment, ca sa avem acces in pod.
De asemenea, veti vedea o imagine cu o usa. Aceasta este usa noua, dar provizorie de la bucataria de vara, care era complet lipsa asa cum vedeti in poze. Inauntru a fost mult moloz, mizerie si ajunsese sa fie adapost pentru un cal din sat inainte sa preluam noi proprietatea, insa am curatat inauntru, geamurile lipsa au fost acoperite provizoriu cu scandura, si acum vom depozita lemne de foc acolo pentru o perioada de vreme, pana ajungem sa restauram si acea anexa.
A doua portita refacuta de noi complet, fiindca era total putrezita, este portita de la strada, pe care sasii veneau la biserica, urcand pe o poteca/drum care era foarte frumos. Acesta ajunsese sa fie acoperit aproape complet de copaci putreziti, gunoaie si plante si nu se mai putea folosi deloc. Mai jos puteti vedea o poza cu drumul plin de gunoaie si crengi, dupa ce fusese curatat in mare parte! Vedeti ca este precum o vale, ei bine pana sus era aproape acoperita cu mizerii. Gunoaiele s-au curatat si se poate vedea ca este aproape gata, asa cum se observa in poza de langa cea cu multe mizerii. Aceasta carare duce fix la scarile cetatii. Intre timp, e mult mai curata decat se vede, fiindca a fost greblat si arata foarte bine.
Stiti ca existau mormane mari, exagerat de inalte de uscaturi si inca mai avem vreo 3 de rezolvat. Cel putin m-am ambitionat si am reusit intr-o zi sa-l ard pe cel mai mare, adica cel care se putea vedea de la strada si bloca vizual privelistea. Acum este complet disparut, greblat in jur si curat, asa cum trebuie sa fie.
A defini perfectiunea este foarte greu, insa pentru noi, cam asa arata. Iarna la Pelisor-Magarei imbraca totul asa de frumos, cum doar zapada o poate face. Cand pasesti in acest loc, uiti de realitate, de tensiune, greutati si altele din aceasta categorie. Te reintorci la natura si nu-ti mai vine sa pleci din aceasta lume de vis. Va las sa va bucurati de natura perfecta din aceste imagini.
