Lupta cu vegetatia si molozul

Chiar daca pare greu de crezut, in momentul in care preiei un loc care nu a fost intretinut si complet abandonat chiar si pentru cativa ani, este foarte greu sa pastrezi sub control vegetatia si in acelasi timp, sa strangi si sa sortezi moloz adunat de peste zeci de ani, straturi intregi de tigle, caramizi, sticla, piatra si diverse deseuri.

Vara aceasta am lucrat intens la cetatea fortificata si la casa parohiala din satul Pelisor (Magarei). Pentru noi este un progres mare, tinand cont ca a fost o lupta foarte grea de curatenie, care inca nu este finalizata. Mai sunt luni serioase de munca intensa si devine mai greu cand nu ai oameni care sa te ajute, chiar daca doresti sa-i platesti. Mai jos cateva poze care arata cum era inainte dar si dupa.

Intorcandu-ne la vegetatie, tinand cont ca au fost si anotimpuri ploioase, toata primavara si vara, a fost o lupta continua cu iarba si plantele invazive. Raoul apuca cu greu sa curete si sa taie singur iarba, ca imediat trebuia sa o ia de la capat. Lupta s-a dus atat de la fosta casa parohiala cat si in curtea cetatii, unde avem o specie de plante invazive numite Japanese knotweed, cat si multe radacini si plante agatatoare, ca si o vie salbatica, care au capturat toata curtea, fara sa mai amintesc de copacii de soc, de care cu greu te scapi cand deja au fost scapati de sub control. Mai jos puteti vedea mai multe poze din procesul de curatenie.

Am avut parte si de ajutor de la voluntarii care au petrecut timp cu noi in acest an, si la casa parohiala, si in incinta bisericii fortificate. Ne-am dorit foarte mult sa curatam toate pietrele si resturile de caramida si tigla din terenul de la casa parohiala, caruia i-am dat o alta forma in acest an, si pe care am avut denivelari serioase.

Sunt aproape 8.000 de mp de teren care trebuie mentinuti, si pentru majoritatea acestui an, nu am putut sa folosim o masina de taiat iarba, fiindca terenul era prea denivelat, cu prea multe pietre si resturi de caramida in el, plus sute de musuroaie de cartite. Dupa eforturi asidue, am ajuns la stadiul unde il putem taia cu masina de iarba, iar ceea ce lua 2-4 zile inainte, acum ia mai putin de o zi. Bineinteles ca trebuie mentinut saptamanal in anotimpurile calde, altfel totul iese de sub control si devine din nou nebunie, dar e un progres!

Am avut parte de ajutor si de la un grup de tineri voluntari din Medias, orasul natal al lui Raoul, si le multumim mult pentru ajutorul adus.

Munca alaturi de o noua echipa de voluntari

Ne-am bucurat sa avem alaturi o noua echipa de voluntari, Antonia din Germania, Grace si Travis din SUA, care au dorit sa-si aduca contributia la restaurarea cetatii fortificate pe care o avem in administrare. Multumim din suflet pentru toata implicarea voastra, cat si pentru faptul ca ati muncit foarte mult!

Timp de 3 saptamani s-a lucrat mult mai intens ca niciodata, fiindca ne-am dorit sa pregatim terenul pentru tabara de vara, „Hand On Conservation II„, de care va spuneam in postarea anterioara.

Din curtea cetatii s-au scos zeci de roabe de moloz, mai ales caramizi si tigle sparte, s-au ars crengi si iarba tunsa cat si resturile voluminoase de la plantele invazive cu care ne luptam, pe care am decis sa nu le scoatem afara din cetate, fiindca exista pericolul sa se extinda in toata zona. De asemenea, s-au refacut si curatat de pamant si moloz, treptele de la intrarea in biserica, acoperite in totalite in decursul anilor.

Impreuna cu ei am facut inca odata curatenie in biserica si am adunat paienjenii care erau peste tot. S-a maturat fiecare banca in parte cat si ornamentele. Mai jos atasez o poza surprinsa de camera de supraveghere din interiorul bisericii. Ei trei lucrau in biserica, noi altii 3 eram afara scotand moloz si pregatind terenul pentru cortul militar pe care o sa-l vedeti in poze, folosit pentru tabara ce va urma.

Avem bucurie mare in suflet, fiindca lucrurile se misca si mai ales, fiindca putem aduce la viata un loc de mult uitat. Iubim acest proiect si suntem recunoscatori celor care s-au implicat si doresc si pe viitor sa isi aduca contributia! Daca vrei sa te implici, afla aici cum poti ajuta!

Tabăra de vară „Hands On Conservation II”

Suntem entuziasmati sa va anuntam ca intre 19-30 august, in cetatea si biserica fortificata Pelisor din jud. Sibiu, se va intampla Tabara de Vara „Hands on Conservation II”, un atelier de dulgherie traditionala organizata de Fundatia Biserici Fortificate (Stiftung Kirchenburgen), care sunt partenerii nostri in lucrarile de restaurare. Proiectul este finantat de Ordinul Arhitectilor din Romania si Fundatia Printului de Wales.

Timp de 10 zile, o echipa cu peste 12-15 persoane, se vor implica in acest proiect frumos de restaurare a scarii si podetului care duce la singurul turn ramas in picioare din cele patru, cat si al peluzei care va contine peste 1000 de tigle tip solzi, si care va proteja scara si podetul de intemperiile viitoare.

Este o mare bucurie pentru noi si multumim din suflet celor care s-au implicat in acest proiect. Orice ajutor conteaza enorm pentru pastrarea acestui patrimoniu unic in Europa!

Gardul este gata!

Fiindca ne-am dorit mult sa avem gard in jurul domeniului fostei case parohiale si am depus eforturi in acest sens, lucrurile se intampla, insa cu pasi marunti, fiindca depindem mult de vreme si de ajutor.

Mama lui Raoul a venit si a ajutat la prima tura de gard si cum am mai prins vreme frumoasa, Raoul impreuna cu Gavin, unul dintre voluntarii care a fost la noi de curand, au reusit sa mai puna stalpi in plus.

Sa nu credeti ca a fost usor, fiindca pamantul a fost ori foarte moale de la atatea ploi, ori foarte tare. De multe ori era imposibil de inaintat din cauza topografiei si a vegetatiei, iar in ciuda la tot, terenul trebuia pregatit inainte, adica am fost nevoiti sa curatam vegetatia crescuta pe linia de proprietate trasata de topografi, pamantul a trebuit sa fie nivelat iar musuroaiele de cartita vechi de ani de zile sa fie rase.

Stalpii de 2,5 metri lungime, tratati pentru a rezista in timp si la bolile lemnului, au trebuit carati pe deal in sus, Raoul a folosit o unealta speciala de facut gauri in pamant, dupa care a trebuit sa ii bata cu barosul pe unii chiar de 30-40 de ori pentru a fi infipti bine. Norocul nostru a fost ca nu s-au distrus mai niciunul, fiindca exista posibilitatea ca in timp ce batea, sa se crape complet.

Chiar spre sfarsitul luni iunie am terminat de pus gardul, si acum urmeaza sa lucram la diversele porti de acces pe proprietate.

Cot la cot cu voluntarii

Am avut bucuria sa primim 3 voluntari straini, niste oameni extraordinari cu care am lucrat timp de o saptamana cot la cot. Am fost placut impresionati, cum toti trei, Leire din Spania, Melanie din Franta si Gavin din Irlanda, care n-au nicio legatura cu Romania, s-au implicat cu tot sufletul timp de o saptamana si si-au dat toata silinta sa faca totul asa cum trebuie pentru ca sa isi aduca contributia la proiectul nostru drag.

Magarei Kirchenburg

Timp de o saptamana, ne-am chinuit in prima faza sa taiem toate plantele invazive (japanese knotweed) prezente in curtea cetatii, care daca n-ar fi fost indepartate, s-ar fi inaltat pana sus si ar fi facut imposibila trecerea prin toata curtea. Ne-am straduit sa le rupem din radacina si totodata sa indepartam radacinile voluminoase, care din cate am inteles, au in jur de 6 m adancime si se extind in toate partile. Nu va faceti grji ca intre timp, de la atatea ploi, alte plante mici au iesit deja si trebuie sa o luam de la capat, dar cel putin in acest moment e curatenie si se poate umbla in jur.

Chiar daca nu se vede mai jos, am adunat de pe langa zidurile bisericii cioburi, caramizi si tigle cazute, adica cel putin 10 roabe pline. Am nivelat pamantul, fiindca erau tot felul de gauri. Poze de dinainte nu va pot pune, fiindca era plin de vegetatie si nu se vedea solul. Ideea este ca am lucrat 3 zile doar la asta.

Dupa ce am terminat, ne-am apucat in spate, fiindca erau multe lemne imprastiate in toate partile si aratau urat. Prima data a trebuit sa defrisam locul, fiindca era plin de copacei de soc fara flori (ground elder) si alte buruieni, inalte cat un om. Acestea au fost taiate de la radacina si la multe li s-au scos si radacinile. Lemnele le-am asezat la departare de zidul bisericii, ca sa nu atraga umezeala si chiar daca nu am gasit deocamdata locul ideal pentru ele, e bine fiindca sunt aranjate. Am mai curatat de pe carari caramizile si tiglele cazute in decursul anilor, si chiar daca n-am apucat sa le scoatem afara din cetate, unde urmeaza sa fie incarcate intr-un camion mai tarziu, acestea au fost adunate in gramezi care urmeaza sa fie „rezolvate”. Am mai curatat la intrarea din cetate, unde erau gramezi de caramizi si lemne si am descoperit cararea de caramida care era complet acoperita de un strat generos de pamant si vegetatie.

Pe langa munca grea, a fost si multa distractie si voie buna, si ne-am straduit sa ii facem sa se simta ca acasa. La final chiar au spus, ca deja se simt ca si cum ar fi parte din familie si isi doresc sa se intoarca anual, odata ca sa vada progresul dar totodata sa ne mai ajute. Suntem foarte recunoscatori fiindca am putut sa lucram alaturi de ei!

Lucrul continuă la fosta casă parohială

Chiar daca suntem mai inceti cu publicarea pozelor si detaliilor, asta nu inseamna ca nu se intampla lucruri frumoase. Lucrarile au continuat, incetinite cam mult de vremea schimbatoare si noroiul lipicios, care ne-a ingreunat si de multe ori intrerupt munca la exterior, care era cea mai presanta la acest moment.

S-a lucrat la infrastructura, care este cea mai importanta si dupa cum vedeti, nivelare si redirectionare drum, sapat santuri pentru tevile de scurgere si firele electrice de exterior, s-a lucrat in pivnita, la conectarea acestor tevi principale, la instalarea unui hidrofor si a unui filtru adecvat, la curatarea fantanii si la construirea partii de sus – intr-un cuvant, ce vedeti aici, este munca care a durat cam 3 luni de zile si acum este in stadiul de finalizare.

Evenimentul de lansare: Brunch Transilvanean

In 2019, jud. Sibiu a primit distinctia de Regiune Gastronomica Europeana. Aceasta distinctie va fi celebrata prin organizarea unor mese cu specific culinar transilvanean in judetul nostru.

Va anuntam cu bucurie ca duminica, pe data de 8 septembrie 2019, in incinta curtii fostei case parohiale din satul Pelisor (Magarei), va avea loc un Brunch Transilvanean numit Flavours and Sounds of Transylvania, incepand cu ora 11 a.m.

Acesta va fi realizat de noi, Asociatia P.A.T.R.U., in parteneriat cu echipa Asociatiei MyTransylvania si in colaborare cu comunitatea locala. Brunch-ul va fi unul cu preparate realizate de localnici si se vor pregati doar bunatati din ingrediente locale si dupa retete traditionale specifice locului. Va atasez mai jos cateva poze de la evenimente anterioare organizate de Asociatia MyTransylvania.

Unde: Casa parohiala saseasca, punct de reper alimentara din centru
Interval orar: 11-16
Pret intrare*: 100 lei, AICI va puteti inscrie.

*Pretul acopera costul ingredientelor, plata satenilor implicati in proiect, iar restul, Asociatia MyTransylvania care incaseaza taxa de intrare, vor fi donati catre un proiect caritabil.

Va asteptam cu drag!

Sursa poze