Chiar daca ultimul proiect cu bisericile fortificate a luat sfarsit, activitatea noastra ca asociatie continua. In pandemie lucrurile au mers asa impinse de la spate pe partea de turism si evenimente, si ne-am concentrat pe ceva ce oricum faceam de dinainte cu mare placere.
In primul rand au continuat activitatile de ajutorare si educare a oamenilor nevoiasi si chiar daca nu suntem oamenii care se bat in piept pentru fiecare actiune realizata, fiindca ati vazut ca nu postam la fiecare eveniment, am sa enumar o parte din ele. Am atasat si cateva poze luate la intamplare si in viteza incarcarii in dubita. Stiu ca pozele nu sunt cosmetizate, insa cand afli de la un satean de al lor ca o familie reala are nevoie disperata de ajutor, care pe deasupra sunt si muncitori si nu traiesc de pe ajutor social, ca au copii care invata bine la scoala dar n-au un birou sau un caiet pe care sa-si faca temele, nu stii ce sa aduni mai intai si dai de la tine, in speranta sa le fii de folos.
Asadar, s-au trimis la mai multe familii in nevoie din zona Transilvaniei:
- Obiecte pentru bucatarie,
- Alimente,
- Rechizite si carti scolare,
- Detergenti,
- Haine si incaltaminte pentru copii si adulti,
- Paturi, lenjerii, perne, saltele si plapumi,
- Covoare si traverse,
- Paturi pliante,
- Mobilier pentru scolari cum ar fi scaune si birouri.
Pe langa acestea au mai fost si actiuni diferite:
- Au fost trimise la scoli plante comestibile pe care sub observatia si cu ajutorul nostru le-au plantat, din dorinta ca, copii sa invete si sa dezvolte gradina scolara. Pe langa plantele aromatice din care isi faceau limonade cum ar fi roinita si menta, s-au mai plantat zmeuri, coacaze, capsuni, muri.
- Au fost donate carti la biblioteci sau in sate unde nu exista biblioteca, ci doar o camera improvizata la scoala pentru acest scop.
- Au fost donate carti in romana si engleza la asociatii care se ocupa de educarea tinerelor mame sau a celor in devenire.
- Au fost trimise piese de mobilier la o asociatie care se ocupa de organizare de evenimente locale rurale.
- Au fost donate catre manastiri, muzee sau biserici, costume populare si piese vechi autentic romanesti de mobilier, plus manechine pentru expunere. Aceste spatii ofera si clase de educare si cusut ii romanesti. Pe langa costumele donate, am trimis si modele unicat salvate din ii sau valnice vechi romanesti extrem de deteriorare, care fi putut fi date uitarii. Acestea vor fi folosite in scopul de a fi reproduse pe ii sau costume noi, bucurandu-ne ca nu vor fi uitate pentru totdeauna.
Din nou, sustinerea financiara a venit si va veni in continuare tot din partea membrilor Asociatiei P.A.T.R.U., adica din partea noastra si preferam sa functionam asa ca si pana acum cu toate proiectele, fiindca ni se pare mai simplu. Nicio alta parte nu este implicata fiindca interes este tot mai putin si nu ne place sa ne rugam de altii pentru donatii. Daca au fost donatii de la infiintare, mai toti donatorii au primit un produs la schimb, mai exact, o farfurie veche pictata de mana sau un obiect din colectia personala, sau un costum popular oferit tot din colectia noastra privata de Straie Alese pe care o gasiti AICI. Stiu ca suna ciudat ca noi sa donam la propria asociatie ca sa functionam, dar asta este situatia si noi ne vedem de treaba.
Pe langa aceste actiuni care au fost intense in pandemie, am stabilit si colaborari cu persoane fizice sau asociatii care se ocupa de salvarea semintelor de specii vechi romanesti de plante perene, cat si de legume si butasi de soiuri vechi de copaci fructiferi pe cale de disparitie. Aici as putea sa-i amintesc pe cei de la Seminte pentru Viitor, Seminte Vii, Humus, Gradina Mirelei, Ecoruralis si altii.
Am inceput pe site-ul personal LigiaPop.com si o actiune de educare pe partea de specii vechi de plante comestibile din flora spontana si plante aromatice, culturi ecologice, gradina padure, gradina fara sapare si principii de permacultura. O parte din aceste elemente sunt reamintite si in cele 8 carti ale mele incepand cu 2010 incoace, deci continuam si acest proiect minunat din dragoste pentru Mama Natura!
Ca si proiect urmator, ne-am bucurat sa continuam proiectul care noua ne place cel mai mult: reforestare sau impadurire si munca pentru a aduce terenuri deforestate pentru pasuni sau din alte motive, la habitatul natural initial. (Un termen in engleza care descrie aceasta activitate este „rewilding”.) Chiar daca in trecut am participat la actiuni de impadurire, de cativa ani ne-am hotarat sa ne aducem si noi aportul si sa trecem la treaba, fara sa depindem de vreo actiune pornita de altcineva, ci din proprie initiativa si in orice moment dorim noi. Nu chiar cand dorim noi, ca se fac impaduririle doar toamna si primavara, dar avem libertatea sa facem asta astfel de actiuni nu odata pe toamna, ci de mai multe ori, pana trece sezonul de plantare.
Cei care iubesc natura si sunt recunoscatori pentru tot ce ne ofera, inteleg aceasta pasiune si grija pentru reforestare si intoarcerea la un spatiu in care animalele au libertatea sa traiasca fara frica vreunui proiect ciudat minier sau de taiere masiva a copacilor, care sa le strice „casa” si spatiul lor natural. Pe langa toate, ne dorim ca speciile pe cale de disparitie sa-si gaseasca linistea in astfel de teritorii linistite si flora si fauna locala sa se regenereze treptat.
Mai jos sunt cateva poze de la primul proiect de impadurire in Muntii Apuseni, intr-o zona stancoasa unde s-a despadurit in trecut pentru a crea pasuni, cu toate ca padurea este in apropiere si cauta sa preia din nou zona. Cum s-a cosit intens, puietii n-au putut sa se dezvolte si au fost necesare actiuni intense de curatare a murilor invaziti si a copacilor de soc, despre care am inteles ca sunt premergatorii padurii asa cum spun multi peisagisti, adica ei pregatesc terenul ca ulterior copacii sa se poata instala.
Ca si completare, padurea si-a facut datoria doar ca exista mii de puieti de copaci locali concentrati pe o singura coama. Acestia trebuie rariti si replantati in alta zona din apropiere si acesta este un proiect de durata pe care il vom continua an de an de acum incolo. Intorcandu-ma la poze, mai jos sunt poze de la o plantare a peste 200 de copaci mai mari, care a durat saptamani intregi.
O sa ma intrebati cine a ajutat. Am fost 5 oameni: noi, voluntari si oameni locali platiti cu ziua de noi in functie de cum ii puteam gasi. Faceam echipe de cate 2-3, sapam gropile initial si veneam in 1-2 saptamani si plantam pana noaptea tarziu, cu lanterne pe cap ca sa putem vedea ce facem, fiindca volumul de puieti era mare. A fost usor ca gropile erau deja facute de la inceput si ulterior trebuia sa ne ingrijim doar sa plantam corespunzator. Poze nu sunt de la fiecare ocazie, fiindca ar fi fost aceiasi oameni in aceleasi ipostaze de plantare si in plus, chiar nu ne ardea de poze la cat volum de lucru era si mai ales ca era si timp ploios in octombrie si noiembrie si trebuia sa ne grabim sa nu vina inghetul.
Stati alaturi de noi si sa speram ca timpul ne va mai permite sa postam cate un articol din timp in timp. Dupa cum ati vazut, preferam sa ne facem treaba in loc sa tot postam mereu. Stiu ca va place sa primiti stiri si sa ne fiti alaturi cu sufletul, si va multumim pentru sustinerea voastra!