Cot la cot cu voluntarii

Am avut bucuria sa primim 3 voluntari straini, niste oameni extraordinari cu care am lucrat timp de o saptamana cot la cot. Am fost placut impresionati, cum toti trei, Leire din Spania, Melanie din Franta si Gavin din Irlanda, care n-au nicio legatura cu Romania, s-au implicat cu tot sufletul timp de o saptamana si si-au dat toata silinta sa faca totul asa cum trebuie pentru ca sa isi aduca contributia la proiectul nostru drag.

Magarei Kirchenburg

Timp de o saptamana, ne-am chinuit in prima faza sa taiem toate plantele invazive (japanese knotweed) prezente in curtea cetatii, care daca n-ar fi fost indepartate, s-ar fi inaltat pana sus si ar fi facut imposibila trecerea prin toata curtea. Ne-am straduit sa le rupem din radacina si totodata sa indepartam radacinile voluminoase, care din cate am inteles, au in jur de 6 m adancime si se extind in toate partile. Nu va faceti grji ca intre timp, de la atatea ploi, alte plante mici au iesit deja si trebuie sa o luam de la capat, dar cel putin in acest moment e curatenie si se poate umbla in jur.

Chiar daca nu se vede mai jos, am adunat de pe langa zidurile bisericii cioburi, caramizi si tigle cazute, adica cel putin 10 roabe pline. Am nivelat pamantul, fiindca erau tot felul de gauri. Poze de dinainte nu va pot pune, fiindca era plin de vegetatie si nu se vedea solul. Ideea este ca am lucrat 3 zile doar la asta.

Dupa ce am terminat, ne-am apucat in spate, fiindca erau multe lemne imprastiate in toate partile si aratau urat. Prima data a trebuit sa defrisam locul, fiindca era plin de copacei de soc fara flori (ground elder) si alte buruieni, inalte cat un om. Acestea au fost taiate de la radacina si la multe li s-au scos si radacinile. Lemnele le-am asezat la departare de zidul bisericii, ca sa nu atraga umezeala si chiar daca nu am gasit deocamdata locul ideal pentru ele, e bine fiindca sunt aranjate. Am mai curatat de pe carari caramizile si tiglele cazute in decursul anilor, si chiar daca n-am apucat sa le scoatem afara din cetate, unde urmeaza sa fie incarcate intr-un camion mai tarziu, acestea au fost adunate in gramezi care urmeaza sa fie „rezolvate”. Am mai curatat la intrarea din cetate, unde erau gramezi de caramizi si lemne si am descoperit cararea de caramida care era complet acoperita de un strat generos de pamant si vegetatie.

Pe langa munca grea, a fost si multa distractie si voie buna, si ne-am straduit sa ii facem sa se simta ca acasa. La final chiar au spus, ca deja se simt ca si cum ar fi parte din familie si isi doresc sa se intoarca anual, odata ca sa vada progresul dar totodata sa ne mai ajute. Suntem foarte recunoscatori fiindca am putut sa lucram alaturi de ei!

Lasă un răspuns